Dogs

L-am luat cand avea 20 de zile.Era un ghemotoc cu ochi si din prima clipa l-am indragit.Il hraneam cu biberonul din trei in trei ore,eram topita dupa el,cand vedeam ca tot ce se golea din sticla cu lapte ii umplea burtica si adormea instantaneu.Dintre toti ai casei pe mine ma urmareau ochii lui si la o chemare din priviri era linga mine.Intre noi era o legatura sufleteasca cum intre doi oameni nu exista,doar daca din joaca careva din casa ridica tonul la mine ,venea repede si cu ochii in ochii mei se aseza intre noi si astepta sa vada ce ii voi spuna sa faca.Cand ieseam la plimbare si il lasam liber alerga si sarea bucuros, incantandu-ne,dar niciodata nu facea 3-4 pasi fara sa priveasca inapoi sa vada daca venim si noi.Aproape 6 ani a fost voiosia casei cand intr-o zi a inceput sa bea apa in exces.Am fost cu el la vet.si analizele au iesit bune,adica nu avea diabet si nici infectie renala,dar el bea in continuare apa multa.La aproape 2 saptamini nu a mai vrut sa manince,orice ii dadeam din ce stiam ca ii place dupa ce mirosea se intorcea si pleca.Eram inebunita cand vedeam cum se stinge si nu puteam sa il ajut,nu stiam ce sa fac.Am fost la n med.vet,pana dupa aproape o luna de cand a inceput sa bea apa,am ajuns la alt med.care ne-a trimis cu el la Sf.Gheorghe sa facem ecograf.Rezultatul ne-a bulversat,tumoare pe rinichiul drept,si rinichiul stang,fara forma nu era nici acela sanatos.Deci NU AVEA NICI O SANSA.Nu puteam sa facem nimic,era prea slabit pentru al opera(asa a spus vet.)Acum cand ma gandesc,ma intreb de ce nu a fost hranit ,hidratat prin perfuzii???Daca de la inceput aflam despre ce boala e vorba,poate mai puteam face ceva.....O luna si jumatate s-a chinuit dragul de el,ajunsese piele si os,abia se ridica de jos,tratamentul nu avea nici un efect.Intr-o seara, a iesit afara si a cazut jos.Cand l-am ridicat a oftat si .....asta afost tot.A ramas moale in bratele mele,si eu plangeam cu hohote,asa cum plang si acum si cum imi va plange inima mereu.